s. f., art. chiulangía, g.-d. art. chiulangíei; pl. chiulangíi, art. chiulangíile
chiulangii, s.m. și f. (Fam.) Persoană care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. [La f. sg. și: chiulangioaică] – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi.
s. m., art. chiulangíul; pl. chiulangíi, art. chiulangíii