chiuretaje, s.n. Faptul de a chiureta; chiuretare. – Din fr. curetage.
s. n. (sil. chiu-), pl. chiuretáje
n. med. Intervenție chirurgicală constând în curățarea cu chiureta a unei mucoase (în special a uterului) de țesuturi bolnave. [Sil. chiu-] /<fr. curetage
s.n. Chiuretare; (spec.) Raclaj. [< fr. curetage].
s. n. chiuretare; raclaj. (< fr. curetage)