chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter.
vb. (sil. chiu-), ind. prez. 1 sg. chiuretéz, 3 sg. și pl. chiureteáză
tranz. (formații sau țesuturi organice) A îndepărta cu ajutorul chiuretei în scop diagnostic sau terapeutic. /<fr. cureter