cianozez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină cianotic. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanoser.
vb. (sil. ci-a-), ind. prez. 3 sg. cianozeáză
vb. I. tr., refl. A produce cianoză, a fi atins de cianoză. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanoser].
vb. tr., refl. a deveni, a face să devină cianotic. (< fr. cyanoser)