s. m. pl. v. CÍCLU (4). (Fiz.; ieșit din uz la noi; în construcția) Cicli pe secundă = hertzi. [DEX '96]
s. m. pl. v. CÍCLU (4). (Fiz.; ieșit din uz la noi; în construcția) Cicli pe secundă = hertzi. [DEX '96]
cicluri, s.n. 1. Succesiune de fenomene, stări, operații, manifestări etc. care se realizează într-un anumit interval de timp și care epuizează, în ansamblul lor, evoluția unui anumit proces (repetabil): totalitatea fenomenelor, faptelor, acțiunilor etc. legate între ele. ♢ Ciclu anual = perioadă de un an în care pământul face o rotație completă în jurul soarelui. Ciclu solar = perioadă de 28 de ani după expirarea căreia datele diferitelor zile ale anului cad în aceleași zile din săptămână. Ciclu de conferințe (sau de lecții etc.) = serie de conferințe (sau de lecții etc.) care tratează diverse aspecte ale unui subiect unitar. ♦ (Și în sintagma ciclu menstrual) Menstruație, ♦ Durata unui ciclu (1). ♦ Diagramă care reprezintă un ciclu (1). ♦ Grup de producții (literare, muzicale) care au o temă comună. 2. Lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. Valorile succesive pe care le capătă o mărime periodică în cursul unei perioade date. 4. (Fiz.; ieșit din uz la noi; în construcția) Cicli pe secundă = hertzi. – Din fr. cycle, lat. cyclus.
s. 1. (ASTRON.) (înv.) crâng, crug. (~ul lunii.) 2. (FIZ.) ciclu pe secundă v. hertz. 3. v. menstruație.
n. 1) Ansamblu de fenomene care se produc în evoluția unui proces și care constituie un cerc închis. ~ de ardere. ~ anual de rotație a Pământului. ♢ ~ geografic schimb succesiv al etapelor de dezvoltare a reliefului scoarței Pământului. ~ vital totalitate a fazelor de dezvoltare, prin care trece un organism pentru a deveni matur și capabil de a se reproduce. 2) Succesiune de manifestări având o temă comună. ~ de conferințe. ~ de concerte. 3) Lanț închis de atomi în molecula unor compuși chimici. 4) Grupare a claselor în învățământ. ~ primar. 5) Hemoragie fiziologică la femei, care se produce lunar; menstruație. /<fr. cycle, lat. cyclus
s.n. – Succesiune de fenomene, stări etc. care se realizează la un anumit interval de timp. – Var. chiclu. Fr. cycle, lat. cyclus, înv. (sec. XVIII) din gr. ϰύϰλος. – Der. ciclic, adj.
s.n. 1. Serie, lanț de fenomene, de stări etc., care se produc totdeauna în aceeași ordine. ♦ Serie, număr de luni, de ani etc., după care se reproduc constant anumite fenomene în aceeași ordine. ♦ Serie de producții literare, de opere științifice etc. cu temă comună. 2. Lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. Totalitatea stărilor succesive prin care trece un sistem fizic într-o transformare ciclică. 4. Unitate de măsură pentru frecvență (la vibrații), reprezentând frecvența unei vibrații cu perioada de o secundă. [Pl. -uri. / < lat. cyclus, cf. it. ciclo, fr. cycle, gr. kyklos – cerc].
s. n. 1. succesiune, șir de fenomene, de stări, de manifestări care se produc în cadrul unui proces repetabil totdeauna în aceeași ordine. o teoria ~ ului istoric = teorie care susține că procesul istoric se desfășoară în cerc închis, printr-o „veșnică întoarcere”. ♢ serie, număr de luni, ani etc. după care se reproduc constant anumite fenomene. ♢ serie de producții literare, muzicale, de opere științifice etc. având o temă comună. 2. lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. ansamblu de valori succesive luate de o mărime periodică în timpul unei perioade. o ~ pe secundă = herț; ~ de producție = perioadă în decursul căreia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de producție, până la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregătirea terenului până la recoltarea, livrarea sau depozitarea producției. (< fr. cycle, lat. cyclus)