s. f. (sil. -ti-e), art. cimótia (sil. -ti-a), g.-d. art. cimótiei; pl. cimótii, art. cimótiile (sil. -ti-i-)
f. pop. Persoană înrudită prin alianță cu altă persoană; membru al aceleiași familii; rudă; neam. ♢ Cu toată ~a cu toți ai casei; cu toată familia. [Art. cimotia; G.-D. cimotiei; Sil. -ti-e] /<ung. csimota