num. card. Număr situat în numărătoare între patru și șase și care se indică prin cifra 5 (sau V). ♢ (Adjectival) Are cinci ani. ♢ Compus: cinci-degete subst. = plantă erbacee târâtoare, cu frunzele formate din cinci foliole și cu flori galbene (Potentilla reptans). ♢ (Substantivat) Au plecat trei și s-au întors cinci. ♢ (În locul numeralului ordinal) Etajul cinci. ♢ (Intră în componența num. adverbial) De cinci ori. ♢ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Aduce câte cinci mere. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se notează acest număr. – Lat. cinque (= quinque).
m. 1) Număr constând din cinci unități. Adunați ~ cu ~. 2) Cifra 5 sau V. 3) Obiect marcat cu cifra dată. /<lat. cinque
num. card. 1) Patru plus unu. ~ case. 2) (cu valoare de num. ord.) Al cincilea; a cincea. /<lat. cinque
num. – 1. Număr situat între patru și șase. – 2. (Arg.) Monedă de cinci centime. – 3. (S.m., Arg.) Onanist. – Mr., megl. ținț, istr. cinc. Lat. vulg. cinquĕ, în loc de quinquĕ (Pușcariu 363; Candrea-Dens., 343; REW 6964; DAR); cf. it. cinque, prov. cinc, fr. cinq, sp., port. cinco. Sensul 3 este abreviere de la expresia de argou cinci ori cinci. Der. cincar, s.m. (cal sau bou de cinci ani; carte de joc de cinci puncte), al cărui sens secundar reproduce ngr. πεντάρι; cincilea, num.; cincime, s.f. (a cincea parte); cincisprezece, num.; cinzeci, num.; cinzeacă, s.f. (unitate de măsură de 50 cl. cu care se vînd băuturile alcoolice), formată de la cin(ci)zeci, considerată ca pl.; încinci, vb. (a înmulți cu cinci, a crește de cinci ori).
expr. (intl.) a fura.
expr. (intl.) aflat în închisoare.