, cingători, s.f. Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește cuiva la încins mijlocul. – [În]cinge + suf. -ătoare.
s. f., g.-d. art. cingătórii; pl. cingătóri
f. 1) Fâșie dintr-un material (pânză, piele etc.) care servește la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; brâu; curea; cordon; centură. 2) pop. Parte a corpului situată între șolduri și coaste; mijloc; talie; brâu. /a [în]cinge + suf. ~ătoare
, cingători, s.f. Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește la încins. V. brâu, curea. [Var.: încingătoáre s.f.] – Din cing (= încing, prez. ind. al lui încinge) + suf. -(ă)toare.
, cingători s.f. (deț.) an de condamnare.