s.f. – 1. Instrument, unealtă, sculă. – 2. Farmec, vrajă. Sl. činije „aranjare”, de la činiti „a fabrica” (DAR), cf. pol. czyn „unealtă”. Mai puțin probabilă der. propusă de Conev 66, din sl. čininie. Der. cinac, s.n. (unelte, scule); ciniele, s.f. pl. (unelte, scule); cinioară, s.f. (unealtă de pescuit); încinia, vb. (Trans., a înșeua).
s.f. – (Înv.) Porțelan (de China). Tc. çini „porțelan” de la çin „China” (Șeineanu, II, 128; Meyer 446; Tagliviani, Arch. rom., XVI, 355); cf. alb. tśëni, bg., sb. činija: Cf. Bogrea, Anuarul Inst. de Istorie națională, Cluj, I, (1921), p. 310.