definiția cinul definiție dex

, cinuri, s.n. (Înv.) 1. (În societatea medievală) Poziție socială înaltă. ♦ Stare socială. 2. Ordin preoțesc sau călugăresc; tagmă. – Din sl. cinŭ.

, cinuri, s.n. (Înv. și reg.) Luntre mică (pescărească). – Din scr. čun.

s. (BIS.) tagmă, (înv.) ceată, schimă. (~ul preoțesc.)

s. (Olt.) pream. (~ul este o luntre mică.)

s. v. bandă, breaslă, buluc, ceată, cârd, corporație, demnitate, droaie, funcție, gloată, grămadă, grup, îndeletnicire, meserie, mulțime, ocupație, pâlc, post, poziție, profesiune, rang, serviciu, slujbă, stol, tagmă, treaptă.

(ordin preoțesc, luntre) s. n., pl. cínuri

n. înv. Treaptă într-o ierarhie (administrativă, diplomatică sau militară); stare socială; rang. /<sl. cinu

s.n. – Luntre, barcă. Sb. čun (Cihac, II, 52). – Der. cinac, s.n. (barcă), din sb. čunak. Cuvinte care se folosesc de-a lungul Dunării.

s.n. – 1. Clasă, rang, categorie. – 2. Breaslă, corporație. – 3. Situație, poziție, funcție. Sl. činŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 52); Cf. mag. csin. – Der. încinuit, adj. (înv., afiliat unei corporații sau unui ordin); cinovnic, s.m. (funcționar, vînzător), din rus. činovnik (sec. XIX, astăzi rar).

Element prim de compunere savantă cu semnificația „câine”, „în legătură cu câinii”. [Var. chino-, cine-, cino-. / < fr. cyno-, cf. gr. kyon, kynos].