, cioance, s.f. (Reg.) Lulea cu coadă scurtă. – Et. nec.
s. v. târnăcop.
s. f., g.-d. art. cioáncei; pl. cioánce
cioáncă, adj. (reg.) 1. (despre om) fără un braț, ciung, ciolac; fără o ureche, ciul. 2. (despre animale) fără un corn, ciong, ciut, ciutac, melcit; fără coadă, ciont, ciunt. 3. (reg.) lulea cu coadă scurtă, pipă.