, cioarse, s.f. Unealtă cu tăișul uzat, care taie rău. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioársă s.f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”.
s. (reg.) rujdă, rujdulă, (Mold. și Bucov.) bulicher, (prin Ban.) buzdură. (O ~ de cuțit.)
s. f., g.-d. art. cioársei; pl. cioárse
f. reg. Unealtă cu tăișul uzat, care taie rău. [G.-D. cioarsei] /cf. ucr. țersati
, cioárse, s.f. (pop.) 1. cuțit, coasă, topor, sabie care nu mai taie, sunt tocite și știrbite; custură, bleau, bordeac; (despre oameni) căzătură, babalâc, tombateră. 2. (reg.) arșic prăpădit, capră de joc roasă.