f. mai ales art. 1) Dans popular executat de bărbați, fiecare din ei ținând o bâtă în mână, și însoțit de strigături; mocănească. 2) Melodie după care se execută acest dans. /cioban + suf. ~ească
, ciobănești, adj. Care aparține ciobanului, privitor la cioban, specific ciobanului. ♢ Câine ciobănesc = rasă de câine mare și puternic, folosită de obicei pentru paza turmelor și a stânii. – Cioban +suf. -esc.
adj. m., f. ciobăneáscă; pl. m. și f. ciobănéști
Care ține de ciobani; propriu ciobanilor; păstoresc. Câine ~. /cioban + suf. ~esc
ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănésc, imperf. 3 sg. ciobăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciobăneáscă
intranz. A practica ocupația de cioban; a fi cioban. 2. tranz. A face să se ciobănească. /Din cioban