, ciobesc, vb. IV. Tranz. A știrbi, a sparge în parte sau a crăpa un obiect casant. – Din ciob.
vb. 1. a (se) ciocni, a (se) știrbi. (S-a ~ un pahar din serviciu.) 2. v. sparge.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobésc, imperf. 3 sg. ciobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciobeáscă
tranz. (obiecte casante) 1) A preface în cioburi; a sparge în bucăți. 2) A face să piardă o parte din margine; a știrbi. /Din ciob
, ciobesc v.t. a consuma băuturi alcoolice.