definiția ciocârlii definiție dex

, ciocârlii, s.f. 1. Pasăre cântătoare mică, cu penele pestrițe, care zboară vertical la mari înălțimi (Alauda arvensis). 2. (Art.) Numele unui celebru cântec popular care imită trilul ciocârliei (1). – Cf. ciocârlan.

s. (ORNIT.) 1. (Alauda arvensis) (reg.) tiutiuroi, (Transilv.) țârloi. 2. ciocârlie moțată (Alauda cristata) = (reg.) ciocoi, moșuț, păcurar.

s. (reg.) iapă, țenchi. (~ de legat pluta la mal.)

s. v. măsea.

s. f., art. ciocârlía, g.-d. art. ciocârlíei; pl. ciocârlíi, art. ciocârlíile

f. Pasăre cântătoare de câmp, sedentară, de talie mică, cu penajul pestriț, al cărei zbor se caracterizează prin înălțări și coborâri precipitate. [Sil. cio-câr-li-e] /cioc + îrlă + suf. ~ie

f. mai ales art. 1) Cântec popular care imită trilurile păsării cu același nume. 2) Dans popular, executat după melodia acestui cântec. [Art. ciocârlia; G.-D. ciocârliei; Sil. -li-e] /cioc + îrlă + suf. ~ie

ciocârlíi, s.f. (reg.) 1. (la plută) nuia cu laț de frânghie la un cap, cu care plutașii opresc pluta, agățând-o de cârmă; iapă, tenchi. 2. cui gros de lemn folosit la plug. 3. butaș de viță de vie.

s. v. erete.