, (1) ciocănașe, s.n., (2) ciocănași, s.m. 1. S.n. Ciocănel. 2. S.m. Muncitor care sparge cu ciocanul1 sarea în ocne. – Ciocan1 + suf. -aș.
, (1) ciocănașe, s.n., (2) ciocănași, s.m. 1. S.n. Ciocănel. 2. S.m. Muncitor care sparge cu ciocanul1 sarea în ocne. – Ciocan1 + suf. -aș.
m. înv. (diminutiv de la ciocan) Muncitor care sparge cu ciocanul sarea în ocnă. /ciocan + suf. ~aș
m. înv. (diminutiv de la ciocan) Muncitor care sparge cu ciocanul sarea în ocnă. /ciocan + suf. ~aș