definiția ciocănit definiție dex

, ciocănituri, s.n. Faptul de a ciocăni; zgomot produs de lovituri repetate într-un corp tare; ciocănitură. – V. ciocăni.

, ciocănituri, s.n. Faptul de a ciocăni; zgomot produs de lovituri repetate într-un corp tare; ciocănitură. – V. ciocăni.

s. v. bătaie.

s. v. bătaie.

s. n., pl. ciocăníturi

s. n., pl. ciocăníturi

n. 1) v. A CIOCĂNI. 2) Zgomot caracteristic produs de o ființă sau de un obiect care ciocănește. /v. a ciocăni

n. 1) v. A CIOCĂNI. 2) Zgomot caracteristic produs de o ființă sau de un obiect care ciocănește. /v. a ciocăni

ciocăniți, -te, adj. v. CIOCĂNI. – [DEX '98]

expr. (adol., obs.) a se masturba.

, ciocănesc, vb. IV. 1. Intranz. A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare; spec. a bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). ♦ Tranz. A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate (ușor). 2. Intranz. A lucra ceva lovind cu ciocanul¹; p. ext. a face, a lucra unele lucruri (mărunte). 3. Tranz. Fig. A bate la cap; a cicăli, a pisa. [Prez. ind. și: ciócăn] – Din ciocan¹.

, ciocănesc, vb. IV. 1. Intranz. A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare; spec. a bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). ♦ Tranz. A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate (ușor). 2. Intranz. A lucra ceva lovind cu ciocanul¹; p. ext. a face, a lucra unele lucruri (mărunte). 3. Tranz. Fig. A bate la cap; a cicăli, a pisa. [Prez. ind. și: ciócăn] – Din ciocan¹.

vb. a bate, a bocăni, a pocăni, (înv. și reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (~ cineva la ușă.)

vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, percuta, plictisi, sâcâi.

vb. a bate, a bocăni, a pocăni, (înv. și reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (~ cineva la ușă.)

vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, percuta, plictisi, sâcâi.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocănésc, imperf. 3 sg. ciocăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciocăneáscă

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocănésc, imperf. 3 sg. ciocăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciocăneáscă

intranz. 1) A bate cu ciocanul (sau cu un alt obiect). 2) A produce un zgomot prin lovirea repetată (într-un obiect tare); a bocăni. ~ la ușă. 2. tranz. 1) med. A examina prin lovituri ușoare cu degetul (sau cu un instrument). 2) (persoane) A deranja întruna și insistent cu același lucru; a pisa; a plictisi; a necăji. 3) (mai ales copii) A bate ușor. /Din ciocan

intranz. 1) A bate cu ciocanul (sau cu un alt obiect). 2) A produce un zgomot prin lovirea repetată (într-un obiect tare); a bocăni. ~ la ușă. 2. tranz. 1) med. A examina prin lovituri ușoare cu degetul (sau cu un instrument). 2) (persoane) A deranja întruna și insistent cu același lucru; a pisa; a plictisi; a necăji. 3) (mai ales copii) A bate ușor. /Din ciocan

, ciocănesc I v.t. (obs. – d. bărbați) a avea contact sexual cun o femeie. II v.r. (d. femeie) a avea contact sexual cu un bărbat.

, ciocănesc I v.t. (obs. – d. bărbați) a avea contact sexual cun o femeie. II v.r. (d. femeie) a avea contact sexual cu un bărbat.