, (1) ciocănașe, s.n., (2) ciocănași, s.m. 1. S.n. Ciocănel. 2. S.m. Muncitor care sparge cu ciocanul1 sarea în ocne. – Ciocan1 + suf. -aș.
, ciocănașe, s.n. (Pop.) Diminutiv al lui ciocan2. – Ciocan2 + suf. -aș.
s. ciocănel.
s. v. bătăiaș, gonaci, gonaș, hăi-taș, mânător.
(ciocănel, știulete mic) s. n., pl. ciocănáșe
(persoană) s. m., pl. ciocănáși
m. înv. (diminutiv de la ciocan) Muncitor care sparge cu ciocanul sarea în ocnă. /ciocan + suf. ~aș
ciocănáși, s.m. pl. (reg.) plantă ornamentală numită și condurul-doamnei.