ciopócuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) uneltele de tot felul ale plugarului; sculele țăranului.
s.n. – Unealtă, instrument. Rut. čopok (DAR). În Trans. de Nord; se folosește mai ales la pl. – Der. ciopocări, vb. (a-și petrece timpul lucrînd, a pune mîna să facă multe).