, ciordesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura (lucruri mărunte); a șterpeli. – Din țig. cior (part. ciordiom).
vb. v. fura, lua, sustrage.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciordésc, imperf. 3 sg. ciordeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciordeáscă
tranz. fam. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a șterpeli; a șterge. /<țig. cior