s.n. (Fam.) Faptul de a ciordi; ciordeală, șterpeleală. – V. ciordi.
, ciordesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura (lucruri mărunte); a șterpeli. – Din țig. cior (part. ciordiom).
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciordésc, imperf. 3 sg. ciordeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciordeáscă