, cioroi, s.m. 1. Bărbătușul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș; cioară. 3. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse în capitule și cu fructe achene (Inula). – Cioară + suf. -oi.
s. (BOT.; Inula germanica și salicina) (reg.) cioroinic.
s. v. corb, rom, țigan.
s. m., pl. ciorói, art. cioróii
m. Bărbătușul ciorii. /cioară + suf. ~oi
cioroi, -oaice s.m., sf. (peior.) 1. țigan. 2. negru.