s.f. (Reg.) 1. Grămadă, mulțime de ființe adunate laolaltă. 2. Buturugă, ciot, rădăcină de copac. [Var.: cioátcă s.f.] – Cf. magh. csutka.
s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot.
s. f.
f. reg. Parte din tulpina unui arbore care rămâne după tăierea acestuia. ♢ A sta (a ședea) ~ a) a sta (a ședea) strâns lipiți unul de altul; b) a sta grămadă. /cf. ung. csutka