, -Ă, circumstanțiale, adj. (În sintagmele) Complement circumstanțial = complement care arată în ce împrejurări se petrece o acțiune sau cum se prezintă o însușire sau o acțiune. Propoziție circumstanțială = propoziție secundară care îndeplinește în frază rolul complementului circumstanțial din propoziție. [Pr.: -ți-al] – Din fr. circonstanciel.
adj. m. (sil. -ți-al), pl. circumstanțiáli; f. sg. circumstanțiálă, pl. circumstanțiále
și substantival lingv. Care exprimă anumite circumstanțe. Complement ~. Propoziție ~ă. [Sil. -ți-al] /<fr. circonstantiel
adj. Care depinde de o circumstanță, de o împrejurare. ♢ Complement circumstanțial (și n.) = complement care indică împrejurările în care se petrece acțiunea verbului; propoziție circumstanțială (și s.f.) = propoziție subordonată care indică împrejurarea în care se desfășoară acțiunea exprimată de propoziția regentă. [Pron. -ți-al. / cf. fr. circonstanciel].
adj. care depinde de o circumstanță. o complement ~ (și s. n.) = complement care arată împrejurarea în care se desfășoară acțiunea verbului; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție subordonată cu funcție de complement circumstanțial al unui verb din regentă. (< fr. circonstanciel)