Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția citire definiție dex
citire
găsește rime pentru
citire
Cuvinte apropiate:
cetire
,
chitire
,
cișire
,
citare
,
citire
,
ciuire
,
cotire
,
pitire
CITÍRE
,
citiri
, s.f.
Acțiunea
de
a
citi
.
1.
Lectură
. ♢
Carte
de citire
=
manual
de
limba
română
pentru
primele
clase
elementare
.
2.
Descifrare
,
interpretare
. [Var.: (pop.)
cetíre
s.f.] – V.
citi
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia citire
CITÍRE
s.
1.
citit
,
lectură
,
parcurgere
, (înv.)
citanie
.
(În
timpul
~ii
textului
...)
2.
(MUZ.)
descifrare
.
(~ unei
partituri
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia citire
citíre
s. f., g.-d.
art
.
citírii
;
pl.
citíri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia citire
CITÍR//E ~i
f. v.
A
CITI
.
♢
A da ~
a
citi
în
fața
publicului
.
Carte
de ~
manual
pentru
clasele
primare
. /v.
a
citi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia citire
CITÍ,
citesc
, vb.
IV
. Tranz.
1.
A
parcurge
un
text
(
pronunțând
cuvintele
sau nu)
pentru
a
lua
cunoștință
de
cele
scrise
. ♦ A
rosti
, a
urmări
un
text
cu
glas
tare
pentru
a
comunica
cuiva
conținutul
lui. ♦ A
descifra
o
partitură
muzicală
,
urmărind
cu
ochii
sunetele
reprezentate
și
valorile
lor
(și a
le
reproduce
cu
vocea
sau cu un
instrument
). ♦ A
interpreta
indicațiile
topografice
ale
unei
hărți
sau
ale
unui
plan
și a
reconstitui
după
ele
conformația
terenului
. ♦ A
înregistra
, a
desluși
indicațiile
date
de un
contor
, de un
barometru
, de un
indicator
etc.
2.
Fig. A
descoperi
, a
sesiza
gândul
,
sentimentele
ascunse
etc.
ale
cuiva din
atitudinea
sau din
expresia
figurii
sale
.
3.
A
învăța
, a
studia
(
parcurgând
scrieri
,
izvoare
etc.) ♦ A se
instrui
, a se
cultiva
.
4.
(În
superstiții
; în expr.)
A
citi
în
stele
= a
prezice
cuiva
viitorul
după
poziția
stelelor
.
A
citi
(cuiva)
în
palmă
= a
prezice
cuiva
viitorul
și
caracterul
, examinându-i
liniile
din
palmă
. [Var.: (pop.)
cetí
vb.
IV
] – Din sl.
čitati
, čisti
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia citire
CITÍ
vb.
1.
a
parcurge
, (livr.) a
lectura
, (înv. și pop.) a
spune
, a
zice
.
(A ~
câteva
rânduri
,
apoi
a
tăcut
.)
2.
v.
învăța
.
3.
a se
cultiva
, a se
instrui
.
(~
mult
și
sistematic
.)
4.
(MUZ.)
a
descifra
.
(~ o
partitură
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia citire
cití
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
citésc
,
imperf. 3 sg.
citeá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
citeáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia citire
A CIT//Í ~ésc 1.
tranz.
1)
(
texte
,
scrieri
etc.)
A
reproduce
în
glas
sau în
gând
(
pentru
a
lua
cunoștință
de
cele
scrise
).
~ o
povestire
. ~
fugitiv
.
2)
fig
.
(
gânduri
,
sentimente
,
intenții
etc.)
A
înțelege
din
expresia
feței
sau din
atitudine
. ♢
~ printre
rânduri
a
pricepe
și ceea ce nu este
exprimat
direct
într-un
text
.
~ în
stele
a) a
prevesti
viitorul
,
destinul
cuiva după
poziția
stelelor
; b) a
susține
ceva
fără
nici un
temei
. 3)
(
partituri
,
hărți
,
indicații
ale
unor
aparate
etc.)
A
descifra
cu
ajutorul
văzului
. 4)
rar
A
însuși
prin
instruire
; a
studia
.
~
istoria
. 2.
intranz
. A
deveni
cult
; a-și
îmbogăți
cunoștințele
; a se
cultiva
. /<sl.
țitati,
țisti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia citire
cití (citésc, citít),
vb. – A
parcurge
un
text
. – Var.
ceti
(înv.). Sl.
čitati
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
52; Cihac, II, 57; Skok 65), de la
čisti,
–
čitǫ
„a
cinsti
, a
citi
”, care este
etimonul
lui
cinsti
. – Der.
citanie
,
s.f. (
lectură
; înv.,
învățătură
;
astăzi
,
slujbă
religioasă
), din sl.
čitenije, četanije
;
citeț
,
s.m. (
cititor
), din sl.
čĭticĭ
;
citeț
,
adj. (
lizibil
), de la
citi
;
citeală
, s.f. (înv.,
lectură
,
studiu
);
citire,
s.f. (
lectură
;
enciclopedie
,
manual
,
carte
de
școală
elementară
);
cititor
, s.m. (
lector
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia citire
citi,
citesc
I
v.t.
a
ghici
intențiile
cuiva.
II
v.i.
a
bea
, a
trage
la
măsea
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia citire
scris-citít
s. n.,
art
.
scris
-
citítul
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia citire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK