a avea bășini în cap, a-i bubui (cuiva) mintea, a-i cânta sticleții în cap.
, -Ă, ciudați, -te, adj. Care iese din comun, care șochează (prin aspect, manifestări, evoluție etc.); curios, straniu, bizar; ciudos (2). – Din bg. čudat „minunat”.
adj. v. neobișnuit.
adj. m., pl. ciudáți; f. sg. ciudátă, pl. ciudáte
Care șochează prin felul său de a fi; neobișnuit; straniu; bizar; anapoda. Un om ~. Ornament ~. [Sil. ciu-dat] /<bulg. țudat