ciupág (ciupáge),
s.n. –
1. Pieptar,
vestă. –
2. Ie,
bluză tipică din pînză de in,
brodată. –
3. Guler de
cămașă,
guler întors. Sl.
čĭpagŭ „
buzunar la
piept” (Cihac, II, 59; Conev 83), cf. bg.
čepak „
piept de
cămașă”, sb.
čpag „
buzunar”;
totuși cuvîntul este
obscur în sl. (Berneker 169). Este
puțin probabilă der.
propusă de Diculescu,
Elementele, 471, din gr. *ϰύπαξ în
loc de ϰυπάς.