, ciupeli, s.f. Faptul de a ciupi. ♦ Fig. (Fam.) Însușire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc. furt mărunt, furtișag. – Ciupi + suf. -eală.
s. v. ciupitură.
s. v. pișcătură.
s. f., g.-d. art. ciupélii; pl. ciupéli
, ciupeli s.f. 1. profit mărunt. 2. beție.
expr. (în sport) a profita prompt de fiecare greșeală a adversarului; a juca mediocru, speculând orice greșeală a adversarului.