ciurícă
s.f. – 1. Sărbătoarea sfîntului Chiriac, 27 iulie. – 2. Bătaie, pedeapsă. Lat. pop. *Kiuricus, din gr. ϰυρι(α)ϰός (Philippide, Bausteine, 51; Jokl, IF, XLIV, 44; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 193; DAR); cf. alb. Sen Kjurk, it. de sud Chirico. Pentru sensul 2, cf. arhanghel, Nicolae.