, ciuruitoare, s.n. Aparat care servește la curățirea cerealelor de impurități, prin trecerea printr-un ciur. – Din ciurui1 + suf. -(i)tor.
, ciuruitori, -oare, adj. Care ciuruie2, care curge șiroind, făcând un zgomot caracteristic. – Din ciurui2 + suf. -(i)tor.