, -Ă, cizelați, -te, adj. 1. (Despre obiecte metalice) Prelucrat, finisat, ornamentat cu dalta, cu ciocanul etc. 2. Fig. (Despre opere literare, științifice) Care a fost îmbunătățit (din punct de vedere al stilului, al exprimării). 3. Fig. Care și-a însușit deprinderi civilizate, cultură etc. – V. cizela.
adj. (Despre obiecte) Lucrat minuțios, finisat (cu dalta). ♦ (Fig.) Lucrat cu îngrijire, migălit; înfrumusețat; rafinat. [< cizela].
, cizelez, vb. I. 1. Tranz. A prelucra. a finisa sau a ornamenta cu dalta, cu ciocanul etc. diferite obiecte (de metal) pentru a le da forma sau aspectul dorit. 2. Tranz. Fig. A aduce îmbunătățiri (de stil, de exprimare) unei lucrări (literare, științifice); a ciopli. 3. Tranz. și refl. Fig. A face să capete sau a căpăta deprinderi civilizate, cultură etc. – Din fr. ciseler.
tranz. 1) (mai ales piese metalice) A aduce la condițiile dorite, perfecționând prin anume operații; a definitiva; a finisa. 2) fig. (texte) A îmbunătăți prin redactare minuțioasă; a șlefui. 3) A face să se cizeleze. /<fr. ciseler
intranz. (despre persoane) A căpăta deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se ciopli; a se șlefui; a se civiliza. /<fr. se ciseler
vb. I. tr. A lucra, a ciopli, a scobi, a orna cu dalta. ♦ (Fig.) A șlefui; a împodobi, a înfrumuseța (o operă, o scriere etc.). [< fr. ciseler].