clăbucesc, vb. IV. Tranz și refl. A (se) acoperi cu clăbuci. ♦ Intranz. (Despre lichide) A face clăbuci. – Din clăbuc.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăbucésc, imperf. 3 sg. clăbuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. clăbuceáscă
tranz. A face să se clăbucească. 2. intranz. 1) (despre lichide, mai ales despre ape) A face clăbuci în urma fierberii, a unei mișcări rapide sau a unei reacții. 2) (mai ales despre cai) A se umple cu clăbuci la gură; a spumega. /Din clăbuc