Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția clăcile definiție dex
clăcile
găsește rime pentru
clăcile
CLÁCĂ
,
clăci
, s.f.
1.
Formă
caracteristică
a
rentei
feudale
,
constând
din
munca
gratuită
pe care
țăranul
,
fără
pământ
,
era
obligat
să o
presteze
în
folosul
stăpânului
de
moșie
. ♢ Expr.
Lucru
de
clacă
=
lucru
făcut
fără
tragere
de
inimă
, de
mântuială
,
prost
.
2.
Muncă
colectivă
benevolă
prestată
de
țărani
pentru
a se
ajuta
unii
pe
alții
și care
adesea
este
însoțită
ori
urmată
de o
mică
petrecere
, de
glume
,
povestiri
etc. ♢ Expr.
Vorbă
de
clacă
=
vorbă
inutilă
sau
neserioasă
;
flecăreală
. – Din bg.
tlaka
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia clăcile
CLÁCĂ
s.
1.
(
IST
.)
boieresc
,
robotă
.
(Ca
formă
a
rentei
feudale
, ~ din
Țara
Românească
se
numea
în Moldova
boieresc
,
iar
în Transilvania
robotă
.)
2.
șezătoare
, (
reg
.)
furcărie
, (Transilv.)
habă
,
habără
, (prin Munt.)
sideancă
.
(~
făcută
la
țară
în
serile
de
iarnă
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia clăcile
clácă
s. f., g.-d.
art
.
clăcii
;
pl.
clăci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia clăcile
CLÁCĂ clăci
f.
1)
înv.
Muncă
gratuită
pe care
țăranii
iobagi
erau
obligați
s-o
presteze
în
folosul
proprietarului
;
boieresc
. ♢
Lucru
de ~
muncă
făcută
de
mântuială
.
Vorbă
de ~
vorbă
neserioasă
. 2)
Muncă
colectivă
benevolă
organizată
de
săteni
pentru
a se
ajuta
reciproc
,
urmată
uneori
de o
mică
petrecere
. /<bulg.
tlaka
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia clăcile
clácă (clắci),
s.f. –
1.
(Înv.)
Prestație
feudală
,
muncă
neplătită pe care
iobagul
era
obligat
să o
facă
în
folosul
stăpînului. –
2.
Muncă
voluntară
, care se
face
de
obicei
între
vecini
,
spontan
și
gratuit
, cu
caracter
de
reciprocitate
. Se
face
în
general
pentru
muncile
cîmpului,
pentru
construcții
și,
între
femei
,
pentru
treburile
gospodărești
, și se
termină
de
obicei
printr-o
petrecere
, cu
băuturi
și
jocuri
de
societate
. Sl.
tlaka
„
serviciu
feudal
” (Cihac, II, 416; Conev 66); cf. sb., cr., slov.,
ceh
.
tlaka
„
serviciu
”,
pol
.
tłoska
„
muncă
voluntară
”, rut.
kljaka
, al
cărui
fonetism
indică
un
împrumut
din
rom
. (Miklosich,
Wander.,
21;
Candrea
,
Elemente
,
407). Cf.
toloacă
. – Der.
clăcui
,
vb. (a
organiza
sau a
participa
la o
clacă
,
muncă
voluntară
);
clăcaș
,
s.m. (înv.,
birnic
; care ia
parte
la o
clacă
);
clăcășesc
, adj. (de
clăcași
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia clăcile
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK