clătinături, s.f. Mișcare (usoară) într-o parte și într-alta. ♦ Mișcare, deplasare șovăitoare. – Clătina + suf. -ătură.
s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hur-ducătură. 3. v. zgâlțâitură.
s. f., g.-d. art. clătinătúrii; pl. clătinătúri