, clacaje, s.n. Faptul de a claca; întindere, ruptură sau leziune a tendoanelor ori a ligamentelor de la picioare, apărute în urma unui efort fizic. – Din fr. claquage.
n. 1) Distensie a fibrelor musculare datorită unui efort fizic. 2) Boală a cailor manifestată prin umflarea tendoanelor, mai ales la picioarele din față. /<fr. claquage
s.n. 1. Distensie, ruptură a unui ligament, a unui mușchi. 2. Boală a cailor, care se manifestă prin umflarea tendoanelor, în special la picioarele din față. [< fr. claquage].