, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.
vb. – A striga, a chema cu voce tare. Lat. clamare (sec. XIX). – Der. clamoare, s.f. (strigăt, vuiet), din lat. clamor.
vb. I. intr. (Rar) A chema cu voce tare, a striga. [< lat. clamare, cf. it. clamare, fr. clamer].