, clampe, s.f. (Reg.) Clanță. ♦ Limbă de metal care se reazămă pe clempuș pentru a închide ușa. [Var.: cleámpă s.f.] – Din clămpăni (derivat regresiv).
f. Mâner care, prin apăsare, face să acționeze mecanismul de închidere/deschidere a ușii; clanță. ♢ A fi (beat) ~ a fi într-o stare înaintată de ebrietate. /v. a clămpăni