clămpănesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papuci în mers etc.; a clăpăi, a clămpăi. 2. Intranz. Fig. A vorbi vrute și nevrute; a flecări. – Clamp + suf. ăni.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clămpănésc, imperf. 3 sg. clămpăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. clămpăneáscă
intranz. 1) (despre uși, capace etc.) A produce un clămpănit, a face „clamp-clamp”. 2) (despre berze) A bate din cioc scoțând un sunet caracteristic. 3) fig. A vorbi mult și fără rost; a flecări; a pălăvrăgi; a trăncăni. /clamp + suf. ~ăni
s.n. Faptul de a clămpăni; zgomot produs prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papucii în mers etc.; clămpănitură. – V. clămpăni.