, clanuri, s.n. 1. Comunitate gentilică caracteristică comunei primitive, formată din oameni legați prin relații de rudenie și de limbă. 2. (Peior.) Clică. – Din fr. clan.
n. 1) (în comuna primitivă) Comunitate formată din persoane legate prin relații de rubedenie și de limbă. 2) fig. depr. Grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop reprobabil; clică; bandă; șleahtă; gașcă. /<fr. clan
s.n. 1. Comunitate umană din orânduirea primitivă, compusă din indivizi uniți prin legături de rudenie și de limbă; grup de familii înrudite (la scoțieni și la irlandezi). 2. Mică reuniune de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspândească. 3. (Peior.) Clică, grup, fracțiune. [Pl. -nuri. / < fr. clan, cf. gálic. clan].
s. n. 1. grup de familii înrudite la popoarele celtice. ♢ comunitate umană din orânduirea primitivă, formată din indivizi uniți prin legături de rudenie și de limbă; gintă, trib. 2. mic grup de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspândească. 3. (peior.) clică. (< fr., engl. clan)