clănțăi, s.m. Om care vorbește mult (și adesea pe ton impulsiv, agresiv). ♦ (Peior.) Avocat. – Clanță + suf. -ău.
s., adj. v. flecar.
s. m., art. clănțăul; pl. clănțăi, art. clănțăii
m. Persoană vorbăreață și agresivă. /clanț + suf. ~ău
, clănțăi s.m. 1. denunțător, informator. 2. om care vorbește mult, adesea pe un ton violent și agresiv. 3. (peior.) avocat. 4. (peior.) ziarist.