claudicații, s.f. (Med.; rar) Șchiopătare. ♦ (Med.) Tulburare trecătoare a funcției unor organe. [Pr.: cla-u-] – Din lat. claudicatio, fr. claudication.
s. f. (sil. clau-, -ți-e), art. claudicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. claudicáției; pl. claudicáții
s.f. (Latinism) Faptul de a șchiopa, șchiopătat. ♦ (Med.) Tulburare care apare în cursul activității mai intense a unor organe, dispărând sau atenuându-se după un scurt repaus. [Gen. -iei. / < lat. claudicatio, cf. fr. claudication].
s. f. boală provocată de o circulație arterială defectuoasă, ca urmare a scurtării sau alungirii picioarelor; șchiopătat. (< fr. claudication, lat. claudicatio)