claustrez, vb. I. Refl. și tranz. (Livr.) A (se) închide într-o mănăstire sau a (se) izola într-un loc retras. [Pr.: cla-us-] – Din fr. claustrer.
vb. (sil. cla-us-), ind. prez. 1 sg. claustréz, 3 sg. și pl. claustreáză
tranz. A face să se claustreze. [Sil. cla-us-] /<fr. claustrer