clavicorduri, s.n. Instrument muzical cu claviatură și coarde, strămoș al pianului. – Din fr. clavicorde, lat. clavicordium.
s. n., pl. clavicórduri
n. înv. Instrument muzical cu coarde și claviatură ce produce sunete prin lovirea clapelor cu un știft special. /<fr. clavicorde, lat. clavicordium
s.n. Vechi instrument cu claviatură și coarde în formă dreptunghiulară, asemănător clavecinului. [Pl. -duri. / < fr. clavicorde, it. clavicordio].
s. n. vechi instrument cu claviatură și coarde lovite, strămoșul pianului. (< fr. clavicorde)