clemențe, s.f. (Livr.) Indulgență, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior față de inferiorii săi). – Din lat. clementia, fr. clémence.
s. v. iertare, indulgență, îndu-rare, îngăduință, milostivire.
f. livr. Atitudine plină de blândețe și de înțelegere. /<lat. clementia, fr. clémence
s.f. (Rar) Iertare, indulgență, îndurare, milă, bunătate, blândețe. [Cf. lat. clementia, it. clemenza].
s. f. iertare, indulgență, îndurare, milă, bunătate. (< fr. clémence, lat. clementia)