clerici, s.m. Membru al clerului. – Din lat. clericus.
s. (BIS.) (înv.) duhovnic. (~ul este membru al clerului.)
≠ laic, mirean
s. m., pl. clérici
m. Persoană care face parte din cler. /<lat. clericus
s.m. Om al bisericii, membru al clerului, preot; călugăr. [Cf. germ. Kleriker, lat. clericus].
s. m. membru al clerului. (< lat. clericus)