, -Ă, clientelari, -e, adj. Care aparține clienților (3), privitor la clienți. ♢ Relații (sau raporturi etc.) clientelare = relații existente între statul roman și unele populații străine, prin care acestea din urmă, fără a fi incluse în imperiu recunoșteau autoritatea Romei în schimbul protecției de care se bucurau din partea ei. [Pr.: cli-en-] – Din client.
adj. m. (sil. cli-en-), pl. clientelári; f. sg. clienteláră, pl. clienteláre
Care ține de clientelă; propriu clientelei. [Sil. cli-en-] /clientelă + suf. ~ar
adj. Relativ la clientelă (1) [în DN]; (p. ext.) referitor la raportul care exista între statul roman, ca patron, și populațiile străine care se recunoșteau dependente de autoritatea Romei. [< clientelă + -ar].