clipoceli, s.f. (Reg.) Faptul de a clipoci2; moțăială, piroteală, ațipire, dormitare; somnolența, clipocire2. – Clipoci2 + suf. -eală.
, clipoceli, s.f. Faptul de a clipoci1; zgomot ușor făcut de o apă curgătoare; susur, murmur, clipocire1, clipocit. – Clipoci1 + suf. -eală.
s. v. ațipeală, ațipire, dormi-tare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăi-tură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală.
(susurare, somnolență) s. f., g.-d. art. clipocélii; pl. clipocéli