, -OÁMĂ, clironomi, -oame, s.m. și f. (Înv.) Moștenitor (al unui bun, al unui drept). – Din ngr. klironómos.
m. înv. Persoană care deține o clironomie. /<ngr. klironómos
s.m. – Moștenitor. – Mr. clironom. Ngr. ϰληρονόμος (Gáldi). – Der. clironoamă, s.f. (moștenitoare); clironomie, s.f. (moștenire; drept ereditar); clironomisi, vb. (a moșteni). Sînt cuvinte înv.