, clopotari, s.m. 1. Persoană care trage clopotele (1) la biserică. 2. Persoană specializată în fabricarea clopotelor (1). – Clopot + suf. -ar.
s. (prin Transilv.) sfăt. (~ la biserică.)
s. m., pl. clopotári
m. Persoană care trage clopotele. /clopot + suf. ~ar