, clopuri, s.n. (Reg.) Pălărie; spec. (sens curent) pălărie țărănească din fetru de culoare neagră, cu calota semisferică și borurile înguste. – Din magh. kalap.
s. v. pălărie.
s. n., pl. clópuri
s.n. – (Trans.) Pălărie, căciulă. Mag. kalap (DAR; Gáldi, Dict., 118).
clopuri, s.n. (Reg.) Pălărie. – Magh. kalap.